Nevoia de CBDC
Moneda digitală a băncilor centrale
La jumătatea anului 2021 un număr de cel puțin 70 de bănci centrale afișau o preocupare față de emisiunea monedelor digitale fiduciare, preocupare manifestată și de instituții multilaterale, precum Fondul Monetar Internațional, Banca Central Europeană, Banca Reglementelor Internaționale. Confruntate cu dezvoltarea piețelor digitale alternative, de plăți și de economisire, băncile centrale socotesc că politica monetară și stabilitatea financiară pot fi sever viciate de mutarea atenției publicului dinspre instituțiile tradiționale ale pieței bancare către operatorii care favorizează tehnologia rapidității și costurilor scăzute. Se încheagă un curent din ce în ce mai favorabil adoptării monedei digitale emisă de bănci centrale, deocamdată ca un compliment al monedei tradiționale, căci reținerile față de funcționarea neperturbată a mecanismului digital persistă, atât la băncile centrale, cât și la public, cel din urmă fiind invadat tot mai frecvent de mesaje de fraudare a conturilor, în condițiile în care pandemia a redus mult întâlnirile față în față ale clienților cu operatorii bancari. Nici chiar giganții GAFAM nu au putut asigura încă securitatea deplină a accesului neautorizat la datele conturilor utilizatorilor.
Se impun CBDC-urile ca o necesitate izvorând din evoluția pieței și sistemelor de plăți, sunt ele o nevoie sau doar o reacție la concurența (neloială a) cripto-activelor, stable-coins-urilor și efervescenței plăților digitale dezvoltate de bănci ? Ne temem de ce s-ar putea întâmpla dacă băncile centrale nu ar mai putea exercita controlul inflației, al cursului de schimb și garanția depozitelor ? sau pur și simplu credem că în eventualitatea unei crize doar banii în forma lor consacrată, de cash, sunt scăparea ?
Oricât am căuta să justificăm nevoia de CBDC prin acomodarea instituțiior anchilozate cu tehnologia modernă, de fapt teama (nerostită) este elementul esențial care va face ca CBDC să apară pe piață. În primul rând frica de cripto-active. Oricât ar dori exponenții curentului clasicist să le minimizeze influența, piața cripto-activelor este în creștere și deja, pe lângă clienții de retail, unele segmente din wholesale acceptă plățile cu astfel de mijloace. Adeseori se invocă argumentul numărului unităților de bitcoin pentru a exemplifica (spera? la) limitarea impactului său asupra circulației monetare, comparativ cu monedele cu statut internațional de rezervă. Dar efervescența inovării de noi cripto-active nu dă semne de încetinire. Este indubitabil că oamenii își încredințează ultima speranță instituțiilor publice răspunzătoare constituțional în fața milioanelor de alegători, decât să prefere o societate privată. Ori, prin credibilitatea emitentului ei și garanția furnizată de cadrul legal care îi stă la bază, CBDC este și o monedă de refugiu, fie ea dolar digital, euro digital, yuan digital ș.a. Oferirea de către banca centrală a unei alternative digitale sigure și fungibile, care nu-și pierde valoarea prin jocul speculației, la cripto active, devine o obligație.
A doua teamă este cea față de stable-coins (cripto active garantate 100% cu active sigure și lichide) și pericolul cel mai mare este văzut ca reprezentat de Diem, rebotezata Libra a Facebook. Aici teama provine întâi din numărul uriaș al potențialilor utilizatori din întreaga lume, iar pe de altă parte din faptul că „emisiunea” de către o entitate privată a unei monede cu caracter global, alternativă și rivală a dolarului, euro și altor câteva devize, a cărei valoare inițială este garantată cu active sigure, poate pune serioase probleme de stabilitate întregului sistem monetar internațional deîndată ce căutarea de venituri mai ridicate pentru deținători și emitent va crește presiunea pentru investiții în active cu risc mai ridicat.
Pe lângă aceste semne de îngrijorare, sunt puternice și temerile reciproce ale SUA și Europei, ca și cele ale ale ambelor față de China, în situația destul de apropiată a emisiunii de monedă digitală de către BCE, pe de o parte și de China, pe de alta. Cea mai avansată în proces este China, condusă nu doar de dorința creșterii incluziunii financiare pentru cea mai mare populație a globului și, curând, prima economie a lumii, ci și de cea a întăririi puterii și influenței globale.
Discuțiile pro și contra CBDC vor continua, vor înainta în profunzime, dar rezulatul lor va fi adoptarea monedei digitale fiduciare, cu consecințe profunde pentru sistemul financiar și economie, pentru locul băncilor centrale și al guvernelor în societate. O comparație, deloc exagerată, poate fi făcută cu impactul acordurilor de la Bretton Woods asupra economiilor naționale și sistemului fiananciar internațional. Un studiu al FMI (John Kiff et al – A Survey on Research of Retail CBDC, IMF WP20/104) consideră că „noua monedă (digitală n.a.) poate duce la transformări care afectează transmisia politicii monetare, stabilitatea financiară, intermedierea de către sectorul financiar, canalul cursului de schimb (CBDC facilitează managementul devizelor putând determina mișcări mai ample și mai rapide ale cursului de schimb în relație cu anumite monede, preferate în procesul decontărilor) și funcționarea sistemului de plăți”. Această enumerare răspunde întrebării de ce chestiunea CBDC nu este doar o răspundere economică, a băncilor centrale, ci în primul rând politică, de competența parlamentelor naționale și a instituțiilor supranaționale relevante.
Fără un proces de „money creation”, similar inflației, o consecință necesară a creării CBDC este cea a redirecționării unei părți din depozitele bancare către cash-ul digital. Altfel spus, respectiva sumă – de exemplu 25% din totalul masei monetare – nu mai rămâne la dispoziția băncilor pentru finanțarea economiei sau a Trezoreriei statului : rezultatul ar fi ori o creditare mai redusă a economiei, ori dobânzi mai mari la depozite pentru a crește economisirea. Și într-un caz, și în altul, costul de finanțare al economiei crește, respectiv rata de creștere a economiei se poate reduce. Pe de altă parte, înșiși deponenții, în situații pe care le percep ca fiind critice, pot dispune retragerea depozitelor din bănci și convesiunea lor în CBDC.
În țările unde rolul băncilor centrale este mai larg decât cel al controlului inflației, stabilității finaciare sau al cursului de schimb, CBDC poate conduce la un rol mai activ al băncilor centrale în procesul intermedierii financiare, dar ele se pot afla în situația de a accepta drept colateral sau cumpăra nu doar active suverane, ci și private și cu un grad mai mare de risc în condițiile în care vor fi confruntate cu o cerere mare de lichiditate, ceea ce echivalează cu o influență directă asupra prețurilor activelor, interferând cu funcționarea pieței. Aceasta poate echivala, uneori, cu acordarea de termene lungi, furnizarea de lichiditate și, implicit, transformarea riscului de credit, atât pentru bănci cât și pentru clientelă, astfel băncile centrale exercitând un rol de influențare a condițiior de creditare (vezi Gregory Baer – Central Bank Digital Currencies : Costs, Benefits and Major Implications for the US Economic System, Bank Policy Institute, April 2021, Washington D.C.).
Pe de altă parte, acceptând faptul că CBDC este un plasament sigur, în situația în care banca centrală duce o politică de dobândă zero pentru CBDC, capacitatea statului de a lansa obligațiuni denominate în CBDC este sever limitată, devenind o ofertă neatractivă - exceptând situațiile de criză.
Atâta timp cât nu vorbim despre o emisiune de CDBC care să înlocuiască integral moneda tradițională, putem crede că o CBDC purtătoare de dobândă facilitează transmisia politicii monetare. Totuși, transmisia politicii monetare poate fi afectată de schimbările în cererea și compoziția bazei monetare, în corelație directă cu sensibilitatea cererii de monedă la schimbările ratei dobânzii. De asemenea, nu putem exclude în totalitate un comportament dual al pieței: pentru că băncile își păstrează funcția de depozitari ai economiilor populației și corporațiilor, poate apărea o divizare a masei monetare într-o parte remunerată care să păstreze băncilor capacitatea de creditare tradițională, și o alta mai mica, digitală și gestionată prin token sau portofele digitale, pentru care dobânda să nu fie relevantă, dar atractivitatea să constea în accesul instantaneu la lichiditate și efectuarea de transferuri instantanee?
Una dintre trăsăturile care fac CDBC atractive este nivelul ridicat de credibilitate pe care îl conferă plăților trans-frontaliere și inter-bancare, deoarece oferă risc de contrapartidă zero, anonimitate și accesibilitate 24 ore din 24. Deoarece funcționarea CBDC nu poate fi desprinsă de blockchain, rezultă implicit că securitatea tranzacțiilor este ridicată și capacitatea de plată verificată de sistem în avans față de operațiunea propriu-zisă.
Multe bănci centrale cercetează, cu speranță, rolul pe care CBDC poate să-l aibă pentru incluziunea financiară, respectiv pentru ca aceia care nu dețin în prezent un cont bancar activ să poată avea acces mai rapid la resursele care li se cuvin, inclusiv ajutoare sociale sau de urgență. În Europa de est există mari discrepanțe în privința gradului de bancarizare a populației, situate la peste 90% în Estonia și Letonia, dar sub 60% în România (FintechOS – Detail Retail onboarding in CEE, 2021), unde există zone rurale îndepărtate de orașe sau cu activitate economică redusă și unde băncile nu găsesc nicio motivație suficientă pentru a se instala acolo. Pentru băncile centrale, CDBC constituie o cale de reducere a cheltuielilor de gestionare și emisiune a cash-ului, dar eficacitatea incluziunii depinde de gradul de educație financiară și de modul în care autoritățile responsabile vor avea abiliatea să o facă pentru a cuprinde partea ignorantă sau reticentă a populației.
CBDC poate fi o cale directă spre de-dolarizare sau de-euroizare, dacă băncile centrale, sprijinite de politicile fiscale și financiare guvernamentale, vor avea capacitatea să încurajeze plățile în moneda digitală fiduciară locală, astfel încât mixul de politici financiare să poată stabiliza cadrul macro-economic. Pentru statele membre ale UE, care nu sunt încă membre ale Eurozonei, procesul ar putea fi invers, de Euro-izare digitală accentuată, și ele ar trebui să evalueze cu rigurozitate consecințele întârzierii de adoptare a monedei unice, deoarece în situația în care Euro digital va apărea înainte de acest pas, șocul ce decurge din funcționarea pieței unice a bunurilor, serviciilor și capitalului asupra periferiei va fi mai greu de gestionat și nu este exclus ca cele mai mari plăți inter-corporații sau plata angajaților lor să fie decontate in Euro digital, preferat pentru stabilitate și versatilitate.
Emiterea de CBDC poate avea o influență importantă asupra bilanțului unei bănci centrale, în funcție de modalitatea de conversie a monedei digitale. Dacă dez-intermedierea se materializează, banca centrală poate împrumuta fondurile deturnate din depozitele băncilor comerciale înapoi către acestea, astfel încât ele să continue creditarea la parametrii anteriori. Aceasta implică o îndepărtare de la ce cunoșteam drept mandatele tipice ale unei bănci centrale și acestea vor trebui să decidă asupra modului de alocare a fondurilor către băncile comerciale, deschizând astfel ușa ingerinței politicului în deciziile băncii centrale. Acest proces poate fi accentuat acolo unde membrii conducerii executive ai băncii centrale sunt desemnați de Parlament pe baza algoritmului politic de la data numirii lor. CBDC este, în consecință, mai puțin perturbator dacă este emis doar în limita lichidității fizice, așa cum ar rezulta din convertirea în moneda digitală a părții de cash din pasivul bilanțier al băncii centrale. O altă cale de reducere a impactului emiterii de CBDC pentru bilanțul băncilor centrale ar putea fi cea reprezentată de transformarea unei părți sau a întregului rezervelor pe care băncile comerciale le au depuse în băncile centrale, această formulă determinând doar pentru băncile comerciale o reducere a bilanțului.
Emiterea de CBDC trebuie decisă pe considerente care țin în primul rând de contextul larg al sistemelor naționale de plăți, nevoilor, obiectivelor și capacității de gestionare și abia în cele din urmă pe seama celor legate de tehnologie. Băncile centrale emitente de CBDC trebuie să aibă în vedere condițiile de operare din mediul căruia i se adresează, respectiv gradul de acceptare publică, de folosire, natura răspunsului operatorilor din piață și dinamica consumului. Fără ca sfera politicului, guvernul și banca centrală să aibă încredere în moneda digitală fiduciară și să probeze acest fapt, este o iluzie să ne imaginăm că apariția ei ar fi primită cu deschidere de către public. Înainte de a experimenta un eșec, autoritățile ar trebui să facă ceea ce este necesar pentru crearea în public a sentimentului de confort față de folosirea unei monede noi.
Octombrie 2021