Blockchain, neînțelesul
Pentru cei mai mulți dintre noi, necunoscutul este o sursă de teamă. Neînțelesul este mult timp sinonim neîncrederii. Atunci când tehnologia devansează bagajul moștenit de cunoștințe, fie avem nevoie de învățarea permanentă, fie ne resemnăm și ne deschidem riscului de a fi ușor manipulați.
Cred că acesta este și cazul blockchain (lanțului de blocuri prin care registrul distribuit asigură un flux rapid de plăți sau investiții). Mai tânăr decât bitcoin sau alte cripto-active, blockchain este de cele mai multe ori presupus că este instrumentul acestora și, pentru cei mai mulți dintre noi este asimilat cu o sperietoare.
Fals, nimic mai fals! Redau mai jos o sinteză a definițiilor blockchain, așa cum le-a văzut Laurent Leloup, fondatorul Finyear Group și cofondator al startup-urilor Blockness, France Blocktech și centrului de formare Blockchain Valley (Blockchain. La révolution de la confiance, Eyrolles, Paris 2017).
Definiția simplistă a blockchain ar putea fi “un mare registru de conturi, deschis și accesibil tuturor, pentru înscriere și lectură, și care este împărțit pe un mare număr de calculatoare din întreaga lume.”
O altă definiție bază ar putea fi “un software care stochează și transferă valori sau date prin internet, într-un mod transparent și securizat, fără intervenția unui organ central de control.”
Într-o exprimare literală, blockchain-ul “desemnează lanțul blocurilor (conținuturilor numerice) în care sunt stocate informații de natură multiplă – tranzacții, contracte, titluri de proprietate, opere de artă, etc.”
Privind dintr-un unghi mai cuprinzător, blockchain este “tehnologia unei noi generații de aplicații pentru tranzacții care, datorită mecanismului de consens, cuplat cu utilizarea unui mare registru public de conturi, descentralizat și împărțit, conferă încredere, responsabilitate și transparență, simplificând afacerile”
Din punct de vedere tehnic, blockchain-ul este “o nouă tehnologie a bazelor de date care utilizează pe deplin internetul, protocolul liber, puterea de calcul și criptografia. Această bază de date referitoare la tranzacțiile distribuite este comparabilă unui mare registru contabil unde este înscrisă fiecare nouă tranzacție, în continuarea celorlalte, fără a avea posibilitatea de a le modifica sau șterge pe acestea. Registrul este activ, cronologic, împărțit (între blocuri), verificabil și protejat împotriva falsificării printr-un sistem de încredere bazat pe consens între membrii participanți (noduri). Fiecare membru al rețelei poate accesa în timp real copia registrului tranzacțiilor sale cu oricare alt participant la sistem.”
Ce altceva face blockchain-ul? Permite automatizarea tranzacțiilor suprimând intermediarii, oferă încredere și acționează ca o infrastructură de certificare și autentificare notarială.
Dacă lucrurile stau așa, atunci atitudinile multor autorități publice se explică și prin reținerea față de pierderea unor importante părți ale atribuțiilor lor.
Ce este creat de om rămâne vulnerabil fărădelegilor sale. Nici blockchain-ul nu a scăpat, deocamdată, atacurilor de criminalitate cibernetică, soldate cu pierderi, așa cum a fost cea din august a.c., în valoare de cca 600 milioane dolari, din care doar o parte a fost, deocamdată, recuperată. Este adevărat că avansul în domeniul mijloacelor de protecție a făcut ca volumul sumelor sustrase să se reducă de cca șapte ori în doi ani. Totuși, riscul întreține neîncrederea.
Blockchain reprezintă o mare oportunitate pentru bănci. Din primul an de funcționare al blockchain, un raport al Banco Santander (FinTech 2.0/2015) menționa că băncile pot economisi anual între 15-20 miliarde dolari din costurile de infrastructură a plăților internaționale, reducerea cheltuielilor de conformitate și riscurilor de contrapartidă, datorită faptului că fiecare operație de plată derulată prin blockchain este precedată de o verificare a disponibilităților de plată ale debitorului, efectuată în timp real.
Dezvoltarea aplicațiilor blockchain pentru activitatea bancară reunește astăzi nume de companii din linia întâi a business-ului: IBM, Cisco, Goldman Sachs (Lloyd Blankfein, Senior Chairman, se referea încă din 2017 la banca pe care o conduce ca la o “întreprindere tehnologică” unde 1/3 din angajați sunt ingineri și specialiști în IT), Deutsche Börse, SWIFT, Intel, Fujitsu, Mitsubishi UFJ Financial, LSE, J.-P. Morgan, ANZ Bank, Accenture, Wells Fargo și lista se lungește.
Cred că reținerea față de blockchain este datorată asimilării lui cu bitcoin-ul, dinamica celui din urmă fiind favorizată de tehnologia blockchain-ului. În fapt, acesta oferă posibilitatea utilizării sale în multiple domenii: pentru dezvoltatorii de sisteme IT blockchain poate fi considerat drept cea mai spectaculoasă inovație de după apariția limbajului Java (1995); pentru o companie blockchain este un catalizator puternic de reorganizare a operațiunilor comerciale și relațiilor externe; pentru un antreprenor blockchain-ul face posibilă discontinuarea unor modele de afaceri și inventarea altora fără teama restrângerii numărului de clienți. Altfel spus, blockchain nu este un produs unic, căci el oferă un evantai extrem de larg de aplicații. De aceea, mulți analiști se referă la blockchain ca fiind cea mai spectaculoasă invenție a primului sfert din secolul 21.
Blockchain este răspunsul practic la „dilema generalilor bizantini” (Leslie Lamport, Robert Shostak, Marshall Pease - The Byzantine Generals Problem, ACM Transactions on Programming Language and Systems, vol.4, no.3, July 1982): câteva corpuri de armată, conduse de câte un general, au ca obiectiv asedierea unei cetăți adversare și pentru coordonarea acțiunilor ei comunică prin mesageri, care sunt presupuși să transmită tuturor generalilor aceleași informații; dar unii generali sunt trădători și urmăresc ca planul de atac să eșueze, astfel încât este nevoie de producerea unei dovezi nefalsificabile (proof of work) între toți generalii, care să facă posibil consensul.
Tehnologia blockchain reprezintă prima, și poate singura soluție dată problemei generalilor bizantini, făcând posibilă, pentru prima oară în istoria umanității menținerea unui registru al deciziilor care este deschis marelui public și suficient de securizat. Dacă avem în vedere că autorii studiului din 1982 au beneficiat de sprijinul NASA, Comandamentului american de luptă cu sisteme de rachete balistice și Departamentului de cercetări al armatei, precum și anul când lucrarea a fost definitivată (în plin război rece), realizăm că proiectul nu a plecat de la nicio intenție de a folosi IT în scop speculativ și nici măcar pentru utilizare civilă. Lumea s-a schimbat, cercetările din domeniul militar au devenit bunuri publice, asemeni Internetului, și beneficiile transferului de tehnologie dinspre sectorul militar către cel civil s-au dovedit un imens impuls pentru creșterea economică și bunăstarea publicului.
Cei care se tem de cele 58 de caractere alfanumerice care ascund identitatea clientului și nu respectă cerințele clasice KYC (cunoașterii clientelei), ar trebui să nu omită faptul că banii în forma prezentă sunt instrumente pasive, lipsite de etică, care pot fi folosiți – după cum viața o demonstrează – atât pentru scopuri bune, cât și rele. Ori, blockchain asigură trasabilitatea operațiilor și aceasta într-un mediu deschis și cu acces continuu, împiedicând orice ștergere sau modificare a trecutului. Pe de altă parte, încrederea publică va fi substanțial crescută odată ce vor apărea cripto-activele care fac uz de inteligența artificială și vor poseda un set predefinit de principii etice care să guverneze cheltuielile (Matthew E. Gladden - Cryptocurrency with a Conscience: Using Artificial Intelligence to Develop Money that Advances Human Ethical Values, Ethics in Economic Life Vol. 18, No. 4, December 2015, Georgetown University, Washington, DC).
Principiul neintermedierii sau al suprimării terțului de încredere stă în centrul tehnologiei blockchain. În mod clasic, pentru efectuarea oricărei plăți între două părți intervine cel puțin o bancă care este intermediarul ce verifică disponibilitatea fondurilor plătitorului și intră în relație cu contul beneficiarului sau cu banca la care acesta are domiciliat contul. Evident, nu doar durata tranzacției se lungește, dar ea incumbă pentru plătitor un cost de intermediere, și uneori și banca beneficiarului recurge la o practică similară, mai ales dacă tranzacția impune și un schimb valutar. Blockchain-ul scurtcircuitează intermedierea și face posibilă tranzacția fără intermediari, sistemul însuși fiind cel care verifică autenticitatea tranzacției și existența fondurilor de plată.
Blockchain este cel mai adesea atașat de operațiuni financiare și cripto-active. Dar este o greșeală să-l limităm doar la aceste domenii. Aproape că cele mai neașteptate domenii fac casă bună cu blockchain-ul: autentificarea operelor de artă, cadastrul, autentificarea diplomelor și altor documente, contorizarea inteligentă a consumului de electricitate, autentificarea medicamentelor și protecția împotriva contrafacerilor, gestiunea activelor imobiliare, administrarea dosarelor și informațiilor medicale, semnătura electronică, internetul lucrurilor, achizițiile publice ș.a. Din înșiruirea domeniilor deducem că blockchain-ul poate fi public sau privat, respectiv că accesul este deschis oricărui participant pentru a-și valida tranzacțiile și a fi parte a consensului, pe când în cazul unui blockchain cu caracter privat integrează controlul accesului, respectiv fiecare dintre participanții la un nod de rețea exercită control asupra noilor veniți în rețea. Astfel, în timp ce pentru un blockchain public încrederea este furnizată în primul rând de algoritmul proceselor, într-un blockchain privat ea este dependentă de statutul participanților, astfel încât un blockchain privat poate fi asimilat unui tip nou de bază de date, dar lipsită de administratorul central din formula clasică.
Dacă efectele economice ale tehnologiei blockchain sunt din ce în ce mai evidente, consecințele juridice sunt încă fragile. Sau, mai bine spus, maniera în care legiuitorii au înțeles blockchain este volatilă: două sunt problemele cărora trebuie să li se dea răspuns – guvernanța blockchain și forța juridică a operațiunilor efectuate prin această tehnologie. Chestiunea pare, deocamdată, pentru multe autorități centrale, ceva similar unei lumi încă neapropriate. Cu tot respectul față de profesii, totuși puțini juriști înțeleg ceva dintr-un algoritm matematic. Ruptura științe exacte – interpretare à libre volonté pare să fie definitivă fără un sprijin al inteligenței artificiale care să poată completa lacunele juriștilor captivi într-o etapă trecută. Blockchain este o tehnologie, cu totul nouă, dar doar tehnologie. Miza este cea a stabilirii forței juridice a legăturii dintre contractele „crypto” cu contractele „fiat”. Ori, dacă inițial se considera că operațiunile crypto sunt doar în răspunderea părților, deschiderea de conturi crypto de către tot mai multe instituții financiare, face necesar ca autoritățile de reglementare și supraveghere să dea dovadă de deplină capacitate pentru asigurarea siguranței operațiunilor și garantarea lor.
Tehnologia blockchain este evoluția logică a revoluției informatice începută în anii ’70 prin apariția „mainframes”, urmată în anii ’80 de apariția PC, a Internetului un deceniu mai târziu și rețelelor sociale (social media) la începutul acestui secol. Deja, potrivit The Economist (1 septembrie 2018), un startup lituanian (WePower) oferea consumatorilor industriali și casnici de energie contracte de furnizare a energiei electrice la prețuri stabile în Ethereum prin blockchain. Este doar un exemplu pentru capacitatea de distrugere creatoare (Joseph Schumpeter, Capitalism, socialism and democracy, 1942), când noul se dezvoltă alături de vechi, căruia îi face concurență până la ruinarea sa.
Neîncrederea care a cuprins oamenii în timpul evenimentelor din 2008-2009, când guvernele au fost găsite nepregătite în fața primei crize financiare globale a dat naștere criptomonedei și tehnologiei blockchain. Începând cu acest moment un suflu intens libertarian a început să bată peste lumea finanțelor și băncile au fost primele care au sesizat oportunitatea de a-și apropria tehnologia care altfel amenința să le distrugă prin caracterul ei descentralizat, tehnologie ce aparține membrilor și care readuce încrederea și, în plus, transparența. A spune că economia și societățile se vor transforma repede, prin urmare, este iluzoriu, dar aportul blockchain la dezvoltarea lor viitoare este de neoprit.
Blockchain devine mașina de creat încredere prin asigurarea unei criptografii asimetrice, partajarea informațiilor și capacitatea de furnizare a consensului prin modelul de funcționare P2P, fără intervenția unui terț. Fiind bazat pe un model „open source”, blockchain este o tehnologie democratică, garantând deschiderea față de funcționarea sa.
Dacă am căuta ce valori întărește recursul la blockchain, probabil că nu am putea omite cel puțin cinci : valoarea – cum se determină ea, moneda – la ce servește, munca – ce înseamnă a produce, identitatea – cum ne definim, și democrația – modelul guvernării.
Blockcahin-ul nu este o revoluție, ci una dintre uneltele revoluției unei lumi aflată în schimbare, nu doar pe plan economic, ci și al societăților și valorilor pe care le adăugăm civilizației.
Septembrie 2021