Plățile digitale*
Când cu cinci decenii în urmă se evoca probabilitatea apariției unei societăți fără cash și în care se va utiliza un singur card de identificare pentru toate tranzacțiile (Jack Lefler - A Cashless Future Society?, 24 iulie 1968, Las Cruces Sun-News), afirmația părea de domeniul SF. Astăzi, portofelele celor din civilizația „occidentală” sunt pline de cărți de credit și tinerii își etalează standardul ocupațional cu numărul cardurilor bancare. De dată mai recentă, două procese în desfășurare (Covid-19 și încordarea dintre SUA și China) au făcut ca oamenii obișnuiți, dar și întreprinzătorii, să fie preocupați de acumularea cash-ului, care atrage prin caracterul de siguranță și protecție a datelor personale.
Așa cum lumea a trecut de la plățile cu cash și cecuri la carduri bancare, mobil pay cu smartphone-uri și ceasuri inteligente, aplicațiile de plăți virtuale tind să câștige teren în categoria consumatorilor milenialls și zoomers, digitalizarea plăților aducând cu sine forme alternative cash-ului. Acest proces se va adânci și se va lărgi, în sensul că diversificarea instrumentelor de plăți digitale va conduce și la câștigarea de cote de piață mai mari.
Deocamdată, fenomenul trecerii de la numerar spre monede și plăți digitale este precumpănitor în rândul consumatorilor individuali de servicii bancare și, din punct de vedere global, mai puțin vizibil la nivelul corporațiilor. Există piețe (ex. China) unde translația cuprinde și sectorul afacerilor, dar expansiunea overseas este îngreunată de diferențele din uzanțelor partenerilor.
Digitalizarea nu se oprește la formele de plată, ci include și instrumente noi, precum cripto-activele (criptomonedele), a căror atractivitate provine din rapiditatea cu care plata inițiată se finalizează la destinatarul său, costul scăzut al tranzacției față de intermedierea clasică și nesolicitarea datelor personale pentru autorizarea plății. Pe cât par de atractive, astfel de instrumente au două limite majore: ocazionează un mediu deschis spălării banilor și au un grad relativ înalt de volatilitate valorică raportată la o monedă tradițională de rezervă. Acestora li se poate adăuga riscul de fraudă, inclusiv cibernetică, asociat administrării private a plăților.
La începutul lunii octombrie 2020, Banca Reglementelor Internaționale (cunoscută ca „banca băncilor centrale”) a publicat raportul „CBDC: foundational principles and core features” elaborat împreună cu alte instituții bancare aflate deasupra oricărei suspiciuni (Banca Canadei, Banca Central Europeană, Banca Japoniei, Banca Suediei, Banca Naționala a Elveției, Banca Angliei, Sistemul Federal de Rezerve al SUA) dedicat principiilor care trebuie să stea la baza emiterii de monede digitale de către băncile centrale (CBDC) și principalelor lor caracteristici. Potrivit raportului, trei trebuie să fie principiile călăuzitoare: a nu face rău îndeplinirii obiectivelor politicilor publice, fără ca ele să interfereze cu politica monetară și obiectivul stabilității financiare, ale băncilor centrale; coexistența CBDC cu numerarul și banii privați din conturile băncilor comerciale; inovație și eficiență, astfel încât utilizatorii să nu se îndrepte spre instrumente de plată și valute mai puțin sigure. Deja proiectul este lansat și nu va fi cale înapoi!
La 2 iulie 2020 un grup de 16 bănci comerciale din zona Euro au lansat „Inițiativa Europeană de Plăți” (EPI) cu scopul de a da o soluție pan-europeană de plăți și transferuri instantanee, emiterea de carduri pentru consumatori valabile oriunde în Europa, de portofelele digitale și asigurarea plăților directe între plătitor și beneficiar, toate fiind complementare schemelor existente de plăți. Atât BCE, cât și Comisia UE au salutat inițiativa și și-au declarat sprijinul pentru ea, recomandând altor bănci și comunități bancare, precum și altor servicii terțe de plăți să se alăture cât mai repede Inițiativei, al cărei orizont pentru a deveni complet operațională este 2022. Existența unui Euro digital va cataliza obiectivele EPI și toate băncile centrale din Eurosystem vor fi chemate să se pronunțe asupra opțiunilor lor viitoare, conștiente că existența unor instrumente digitale pan-europene de plată suscită contrapartidă din partea lor, inclusiv ca răspundere politică.
Asumarea de către băncile centrale a unui rol pivot în procesul de transfer dinspre moneda fiduciară către banii digitali este impus, pe de o parte de avansul cu care tehnologia blockchain-ului cucerește consumatorii, iar pe de altă parte de instabilitatea raporturilor de schimb dintre monede ca urmare a apetenței politicienilor de a-și apropria sfere de influență prin război comercial și valutar, precum și prin recurgerea la sancțiuni cu desconsiderarea reglementărilor multilaterale.
Plățile s-au bazat până de curând pe coexistența și complementaritatea banilor băncii centrale cu cei ai băncilor comerciale: băncile centrale au asigurat stabilitatea sistemului financiar, în timp ce băncile comerciale au întreținut concurența și inovația în domeniul serviciilor financiare. Combinarea digitalizării economiei cu pandemia Covid-19 a determinat un declin fără precedent al plăților cash, concomitent cu creșterea celor fără numerar în favoarea folosirii banilor generați de băncile comerciale. Din acest moment cele mai multe sisteme de plăți, inclusiv Eurosystemul, au devenit dependente de schemele internaționale de carduri și giganții tehnologici (Big Techs). Concurentele noi ale acestora au devenit cripto-activele și criptomonedele „stabile” care concurează atât băncile centrale, cât și băncile comerciale, chiar dacă nu oferă același nivel de garantare contra riscului de credit, lichiditate, neutralitate și continuitate a serviciilor. Tether, legat de dolarul SUA, cu o cotă de piață de 95% în tranzacțiile cu stablecoins, este garantat cu depozite bancare, dar și cu un împrumut privat al cărui risc este, potrivit G30, declarat ridicat de către Ministerul american al Justiției.
Deși dolarul continuă să fie principalul activ de rezervă și încă majoritatea plăților internaționale sunt efectuate în moneda americană, de-dolarizarea este un fenomen real și a cărui dinamică se accentuează, iar politica externă bazată pe sancțiuni nu face decât să crească cota de piață a plăților internaționale în Euro sau cu instrumente digitale. Nu există nici o premisă pentru ca o singură monedă să mai îndeplinească funcția pe care a avut-o dolarul după primul război mondial sau lira sterlină înaintea lui. Necunoscute, încă, sunt numărul de cripto-active, natura proprietății lor și sfera de aplicare. Chiar dacă în prezent BRI, FMI sau BCE cheamă statele membre să pregătească cadrul de operare controlată a plăților digitale, avansul Chinei și statutul său de a doua economie a lumii, face ca orice altă dezvoltare națională să nu poată ignora ceea ce se întâmplă sub umbrela Băncii Chinei (decizia politică luată în favoarea emiterii de CBDC conduce la o pliere a sistemelor „private” de plăți digitale la liniile directoare ale acesteia).
Potrivit datelor din Nikkei Asian Review (K. Okuda - China's global yuan push makes inroads in Asia and Africa), la sfârșitul lunii iulie 2020 un număr de 984 instituții financiare (între care JP Morgan Chase, Citibank, HSBC, BNP Paribas, Deutsche Bank, Mizuho, MUFG Bank) din 97 de țări participau deja la Sistemul chinez de plăți interbancare transfrontaliere (CIPS), creat în 2015 pentru internaționalizarea yuan-ului. Prezent în primul rând în Asia, sistemul este folosit și în Europa (de 123 instituții financiare), urmată de Africa (plățile în yuani au crescut în ultimii 3 ani, potrivit SWIFT RMB Tracker, cu 123%), America de nord și de sud.
Riscul pentru ceilalți este ca propriile lor sisteme de plăți să devină captive reperelor chinezești sau din alte zone, dacă nu vor fi capabili să pună în practică alternative naționale sau regionale (Eurozona) de plăți digitale înainte ca un procent consistent al populației să-și fi deschis conturi pe lângă companii private străine sau autorități publice străine. Cerința administrației Trump de a interzice propriilor cetățeni să deschidă și să opereze conturi WeChat Pay în era internetului și a VPN este mai degrabă un instrument dintr-un război comercial, decât o realitate. Situația la care s-a ajuns în raporturile americano-chineze și în cele americano-europene face ca economia digitală să reclame o cât mai extinsă funcționalitate a cripto-activelor, a posibilelor CBDC, dar și a stablecoins. Este o demonstrație a faptului că oamenii cred în monedele naționale și în digitalizarea plăților exact pentru a ocoli riscurile pe care le atrage un război valutar. Probabilitatea ca unele națiuni (3-5 până în 2030) să înlocuiască cu CBDC monedele lor naționale este foarte ridicată (E. Kinoti - CBDCs: Geopolitical Ramifications of a Major Digital Currency, 2020).
Supremația plăților digitale este deschisă dolarului digital, yuanului digital și Euro digital. Deoarece este foarte puțin probabil ca statele mici să poată emite propriile monede digitale care să fie recunoscute pe piața internațională, acestea vor căuta să se lege de una din monedele digitale mari sau să recurgă la stablecoins emise de entități internaționale puternice.
Un caz aparte îl reprezintă Euro. Țările membre ale UE sunt puse în fața unei alegeri înainte de a se fi încheiat procesul de consolidare al Eurozonei și ca toate statele care nu au avut în Tratatul de aderare excepția de optout să fi aderat la Euro.
În Europa, nevoia monedei digitale (care înseamnă o adâncire a integrării, o uniune mai evidentă) trebuie să înfrângă rupturile generate de politicile naționale față de migrație, de mutualizarea datoriilor suverane cauzate de lockdown-ul provocat de pandemie, insuficiența politicii externe și de securitate comune, atitudinea naționalistă a membrilor grupului de la Vișegrad și înțelesul diferit al rolului justiției naționale. Toate acestea sunt piedici majore, care se traduc prin voința multora de a reveni la o Europă de tip „comunitate” în loc de uniune, în care să se dezvolte „cooperarea” membrilor în loc de integrare. Provocările digitalizării plăților și emiterii de CBDC oferă europenilor posibilitatea ca îndoielile asupra tipului de putere pe care Europa o reprezintă să fie spulberate. În fond, stabilitatea și echilibrul de forțe depind și de bani (oricare ar fi forma lor), dar câștigători sunt doar emitenții ai căror bani sunt căutați.
*Cele de mai sus sunt desprinse din contribuția proprie la proiectul de cercetare „Sistemul financiar internațional – transformarea monedei fiduciare”, pe care alături de alți colegi îl pregătim pentru programul anual de cercetare al Institutului de economie mondială al Academiei Române.
Octombrie 2020